Resurse
Iubirea între frați. Noi facem regulile.
Vă amintiți cum în școală după ce citeați lecția rețineați începutul și sfârșitul, dar prea puțin din partea de mijloc?
Culmea, așa se întâmplă și în familiile cu mai mult de 3 copii.
Primul născut este cel mai responsabil cu sau fără voia lui; fie că îmbrățișează acest „Trebuie” sau este nevoit și forțat de circumstanțe să facă pe Șeful în fața fraților lui. Părinții se adresează lui în numele tuturor fraților; își pun bazele în el pentru că, nu-i așa..este cel mai mare. Limbajul iubirii îmbracă forma responsabilității și a încrederii în capacitatea lui de a gândi și a gestiona viața mai mult rațional decât emoțional. De altfel, emoțiile s-ar putea să-l încurce, așa că de multe ori, fratele cel mare este blocat emoțional sau nu-și exprimă afecțiunea decât în momente de criză.
Ultimul născut este cel mai liber emoțional, este cel văzut, validat și susținut afectiv pentru simplu motiv că este cel mai mic. Primește atenția fraților mai mari, este ghidat, dirijat, coordonat sau chiar exploatat. Această atenție pozitivă sau negativă este o confirmare afectivă a faptului că aparține familei. Cel mai mic dintre frați primește tacit permisiunea la o viață autentică, pe care să o construiască după propriile reguli. Asta pentru că știe că oricât de greu ar fi drumul său, are mereu măcar un frate la care să se întoarcă și să ceară ajutor. Și de cele mai multe ori legătura cu fratele cel mare este mai strânsă decât cu ceilalți frați.
Și mai sunt frații de mijloc, cei care sunt văzuți numai când este treabă de făcut. Pe principiul – Fiecare are un rol în casa asta – frații de mijloc își caută rolul și locul în familie. Unii tânjesc după rolul fratelui mai mare sau după facilitățile fratelui cel mic. Această foame continuă de atenție și validare emoțională din partea părinților, îi împinge să iasă din tipar și să aleagă căi neobișnuite, rebele, în afara regulilor și normelor familiei. De aceea mulți frați de mijloc pleacă pe alte meleaguri, departe de casa părintească, cu o dorință puternică de a-și construi viața pe cont propriu, prin forțele proprii…doar, doar..părinții îi vor vedea și pe ei și îi vor iubi la fel de mult ca și pe ceilalți.
Și atunci ne întoarcem la reguli și la rolul lor.
Regulile sunt făcute, ca să fie înțelese și acceptate cu iubire și bucurie.